Pozitiv vs. negativ?
Diferența dintre atașamente și conexiuni reale este aproape la fel de greu de identificat precum cea dintre anxietate și intuiție. Vorbind simplist, se rezumă la pozitiv versus negativ sau sănătos versus nesănătos.
Pentru a înțelege ce înseamnă fiecare – atașament și conexiune – va trebui să vorbim despre ele în paralel.
Ei bine, atașamentele nu au o bază sănătoasă, acolo regăsim inclusiv posesivitatea. Conexiunile, în schimb, au la bază o mai mare detașare. Asta nu înseamnă că nu îți pasă cu adevărat de un lucru sau o persoană, ci că înțelegi până în ce punct îți sunt realmente necesare, iar atunci când nu îți mai servesc sau încep să îți facă rău, reușești să te detașezi și chiar să găsești un înlocuitor.
Gândiți-vă la persoanele care strâng extrem de multe lucruri de-a lungul vieții. Sunt exemplul perfect pentru a ilustra cum funcționează atașamentele. Nu se pot descotorosi de acele obiecte pentru că în sinea lor le dau o importanță mult prea mare, chiar dacă pe unele lucruri s-a așternut praful de ceva ani. Se întâmplă același lucru și în relațiile interpersonale – acei oameni care funcționează pe bază de atașamente strâng de-a lungul vieții un bagaj emoțional mare. Iar apoi îl vor manifesta în forme sau valențe diferite fără să își dea seama, pentru că structurile emoționale se regăsesc în subconștient.
Persoanele care funcționează pe bază de conexiuni, reușesc să păstreze legături sănătoase cu cei din jur pentru că, spre deosebire de cele care funcționează pe bază de atașamente, au o relație echilibrată între ele și mediul în care trăiesc: iau oamenii din jur ca atare, folosesc lucrurile atât cât au nevoie, au grijă la cuvintele pe care le exprimă despre ele însele. Cu cât relația dintre noi cu noi înșine și mediul în care trăim este mai echilibrată, cu atât mai mult vom fi capabili să înțelegem că tot ce e în jurul nostru e de fapt o valență a sinelui nostru. În relațiile de prietenie, spre exemplu, dacă înțelegem că avem de învățat de la celălalt sau avem lucruri de acceptat despre noi pe care le identificăm cu ajutorul prietenei/ului, vom avea o prietenie mai lungă și mai sănătoasă.
Funcționând pe bază de conexiuni, vom face un transfer echilibrat de informație și energie între noi și restul, însă, în atașamente, se impune o oarecare dependență ce provine din posesivitate. Atașamentul este, practic, o valență a dependenței pe care o manifestăm creând cuiva o dependență de noi sau devenind noi extrem de dependenți de alții. Inconștient, în acele momente ne recunoaștem minusurile emoționale și singuri ne îngrădim. În relațiile ce vin dintr-un spațiu de conexiune, ambele persoane pot crește personal, profesional, pentru că se completează una pe cealaltă în mod conștient și asumat.
Am vorbit despre relațiile cu oamenii, dar și cu lucrurile, inclusiv. Să ne gândim la o persoană fumătoare, ca exemplu final elocvent. Persoana care funcționează pe bază de conexiuni, adică e în echilibru cu mediul înconjurător, va reuși să renunțe ușor la fumat când va decide că acest obicei nu îi mai servește, nu îi mai aduce bunăstare, nu a dezvoltat o dependență. Dependența de fumat e privită ca un mod paleativ pentru stres, vine ca urmare a incapacității de a exprima emoții, pentru că fumătorul nu a avut spațiu să se exprime, iar țigara a fost o formă de rebeliune. În cazul copiilor, ei se apucă de fumat pentru a face parte dintr-un grup, din nevoia de a fi recunoscut și de a primi validare. Aceste comportamente vin ca efect al atașamentelor.
Cei care funcționează pe bază de atașamente au nevoie să-și schimbe mindset-ul, mediul intern, percepțiile despre viață.
Pentru @Restart Zone by @ Francesca Simionescu